Părinţilor

Ne creşteţi de mici pentru a fi competitivi 

într-un sistem de consum şi capitalism - 

sistem creat de buneii occidentali 

care ştim cu toţii că nu mai poate dura, 

e falimentar 

căci ciclului natural e contrar - 

şi uitaţi 

să ne dăruiţi o îmbrăţişare când ne despărţim în pragul şcolii, 

şi uitaţi 

să ne spuneţi o fabulă înainte de somn,

şi uitaţi 

că ne dăruiţi iubire atunci când ne ascultaţi. 

Vă fură munca de lângă noi şi sunteţi mereu obosiţi… 

Pentru că suntem în competiţie cu alte state(persoane) 

care au acelaşi sistem competitiv ca şi noi şi, 

sunt şi ei ca şi voi: 

la fel de obosiţi că să stea cu copii lor, 

pentru că totul a început când motorul a pus roata pe fugă.


Care sunt visele voastre, părinţi? 

Ne vreţi fericiţi? 


Voi aţi crescut 

jucându-va în lut, 

legănându-va în scrânciobul din grădina 


şi construind maşinuţe de lemn şi păpuşi din cârpe 

şi copilărie aveaţi 

pentru că simţeaţi: 

mirosul de lemn,

culoarea de lut,

şi simţeati plăcut

gustul de mere,

somnul în linişte 

şi joaca cu păpuşile din cârpe,

libertate…

Noi creştem în apartamente pătrate,

în oraşe pavate,

aglomerate,

cu fructe şi legume-ngheţate,

şi cu flori moarte

unde mirosul e de cauciuc.

Noi ne jucăm cu jucării de plastic,

ce fac zgomot că să tăcem,

şi au culori industriale,

nu au miros şi

nu putem

simţi natura din noi.

Ne vreţi o viaţă mai bună, părinţi?

Lumea aceasta o ereditam

şi o vom duce mai departe,

căci nu e doar a noastră… 


Ce creştem? Ce fel de umanitate?

(înainte de a scrie această poezie am citit articolul şi mi-am amintit strofa din "Sufletul satului" a lui Blaga "...veşnicia s-a născut la sat" http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/sufletul.php)