Depărtare

 Mamei 

Lacrimile mele băute de vânt
uscate de-a soarelui dor
nu mai sunt în ochii mei, 
s-au scurs în nori.
La geamul tău plouă.
Respiraţia umedă a sticlei
acoperă ochii soarelui
ce răsare pe buzele tale 
a amintire,
raza nu ajunge la mine
decât în vis.
Zâmbetele mă mai călăuzesc si-n reverii,
Dar geamul ne desparte.
Opac e el,
şi lumea ce-o ascunde
e oarbă.
Eşti aproape, aici, in sufletul meu,