Ne creşteţi de mici pentru a fi competitivi
într-un sistem de consum şi capitalism -
sistem creat de buneii occidentali
care ştim cu toţii că nu mai poate dura,
e falimentar
căci ciclului natural e contrar -
şi uitaţi
să ne dăruiţi o îmbrăţişare când ne despărţim în pragul şcolii,
şi uitaţi
să ne spuneţi o fabulă înainte de somn,
şi uitaţi
că ne dăruiţi iubire atunci când ne ascultaţi.
Vă fură munca de lângă noi şi sunteţi mereu obosiţi…
Pentru că suntem în competiţie cu alte state(persoane)
care au acelaşi sistem competitiv ca şi noi şi,
sunt şi ei ca şi voi:
la fel de obosiţi că să stea cu copii lor,
pentru că totul a început când motorul a pus roata pe fugă.
Care sunt visele voastre, părinţi?
Ne vreţi fericiţi?
Voi aţi crescut
jucându-va în lut,
legănându-va în scrânciobul din grădina
şi construind maşinuţe de lemn şi păpuşi din cârpe
şi copilărie aveaţi
pentru că simţeaţi:
mirosul de lemn,
culoarea de lut,
şi simţeati plăcut
gustul de mere,
somnul în linişte
şi joaca cu păpuşile din cârpe,
libertate…
Noi creştem în apartamente pătrate,
în oraşe pavate,
aglomerate,
cu fructe şi legume-ngheţate,
şi cu flori moarte
unde mirosul e de cauciuc.
Noi ne jucăm cu jucării de plastic,
ce fac zgomot că să tăcem,
şi au culori industriale,
nu au miros şi
nu putem
simţi natura din noi.
Ne vreţi o viaţă mai bună, părinţi?
Lumea aceasta o ereditam
şi o vom duce mai departe,
căci nu e doar a noastră…
Ce creştem? Ce fel de umanitate?
într-un sistem de consum şi capitalism -
sistem creat de buneii occidentali
care ştim cu toţii că nu mai poate dura,
e falimentar
căci ciclului natural e contrar -
şi uitaţi
să ne dăruiţi o îmbrăţişare când ne despărţim în pragul şcolii,
şi uitaţi
să ne spuneţi o fabulă înainte de somn,
şi uitaţi
că ne dăruiţi iubire atunci când ne ascultaţi.
Vă fură munca de lângă noi şi sunteţi mereu obosiţi…
Pentru că suntem în competiţie cu alte state(persoane)
care au acelaşi sistem competitiv ca şi noi şi,
sunt şi ei ca şi voi:
la fel de obosiţi că să stea cu copii lor,
pentru că totul a început când motorul a pus roata pe fugă.
Care sunt visele voastre, părinţi?
Ne vreţi fericiţi?
Voi aţi crescut
jucându-va în lut,
legănându-va în scrânciobul din grădina
şi construind maşinuţe de lemn şi păpuşi din cârpe
şi copilărie aveaţi
pentru că simţeaţi:
mirosul de lemn,
culoarea de lut,
şi simţeati plăcut
gustul de mere,
somnul în linişte
şi joaca cu păpuşile din cârpe,
libertate…
Noi creştem în apartamente pătrate,
în oraşe pavate,
aglomerate,
cu fructe şi legume-ngheţate,
şi cu flori moarte
unde mirosul e de cauciuc.
Noi ne jucăm cu jucării de plastic,
ce fac zgomot că să tăcem,
şi au culori industriale,
nu au miros şi
nu putem
simţi natura din noi.
Ne vreţi o viaţă mai bună, părinţi?
Lumea aceasta o ereditam
şi o vom duce mai departe,
căci nu e doar a noastră…
Ce creştem? Ce fel de umanitate?
(înainte de a scrie această poezie am citit articolul şi mi-am amintit strofa din "Sufletul satului" a lui Blaga "...veşnicia s-a născut la sat" http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/sufletul.php)
